Cum să dezvoltați conștientizarea situațională

După cum sugerează și numele, conștientizarea situației înseamnă pur și simplu a ști ce se întâmplă în jurul tău. Sună ușor în principiu, dar în realitate necesită multă practică. Și deși este predat soldaților, ofițerilor de aplicare a legii, este o abilitate importantă de învățat și pentru civili! Într-o situație periculoasă, să fii conștient de o amenințare chiar și cu câteva secunde înainte, iti poate salva viata tie si persoanelor dragi.

Dar este, de asemenea, o abilitate care poate și ar trebui dezvoltată din motive în afara apărării și siguranței personale. Conștientizarea situațională este de fapt doar un alt cuvânt pentru mindfulness, iar dezvoltarea mea m-a făcut mai conștient de ceea ce se întâmplă în jurul meu și mai prezent în activitățile mele zilnice, ceea ce, la rândul său, m-a ajutat să iau decizii mai bune în toate aspectele vieții mele.

Am petrecut foarte mult timp cercetând, punând in practica și discutând cu experți în domeniul tactic despre natura conștientizării situației, iar mai jos veți găsi unul dintre cele mai complete instrucțiuni despre cum să obțineți această abilitate importantă. În timp ce accentul se pune în primul rând pe dezvoltarea conștientizării situației pentru a preveni sau a supraviețui unui atac violent, principiile discutate vă pot ajuta, de asemenea, să vă îmbunătățiți puterile de observație în toate domeniile vieții.

Cum să dezvolți conștientizarea situațională

Multe dintre resursele disponibile despre conștientizarea situației spun că poate fi cultivată prin urmărirea în general a împrejurimilor.

Această definiție nu este greșită. Exact asta este conștientizarea situației: a ști ce se întâmplă prin scanarea mediului înconjurător. Dar întotdeauna am simtit ca această explicație incompleta. Ce caut mai exact? Cum știu dacă sunt atent la lucrurile potrivite? Există comportamente sau semne de avertizare ale unei amenințări iminente despre care ar trebui să știu?

Astăzi vom începe prin a discuta principiile generale ale creșterii abilităților de observare, apoi vom aprofunda în conștientizarea situațională însăși pentru a răspunde la aceste întrebări importante.

Observare + Orientare = Conștientizare situațională

Lucrul care m-a ajutat în sfârșit să înțeleg conștientizarea situațională a fost încadrarea acesteia în bucla OODA.

Bucla OODA este un sistem de învățare și un proces de luare a deciziilor care a fost conceput pentru prima dată de pilotul de luptă și strateg militar al Forțelor Aeriene John Boyd. Cei patru pași ai Buclei OODA sunt Observați, Orientați-va, Decideți, Acționați. Într-o confruntare violentă sau chiar concursuri politice, câștigă cel mai rapid persoana care poate parcurge Bucla OODA.

Evident, pasul Observare din buclă este ceea ce asociază majoritatea oamenilor conștientizarea situațională.

Dar este al doilea pas din bucla OODA – Orientarea – ​​care mi-a răspuns întrebărilor despre ce implică de fapt dezvoltarea conștientizării situaționale. Orientarea ne spune ce ar trebui să căutăm atunci când observăm și apoi pune aceste observații în context, astfel încât să știm ce să facem cu informațiile.

Deci Observați + Orientați-va = Conștientizare situațională.

Dar cum putem deveni observatori mai buni, astfel încât să ne putem îmbunătăți conștientizarea situației? Și cum ar trebui să ne orientăm astfel încât să observăm lucrurile potrivite și să înțelegem contextul pentru ceea ce vedem?

Observați: rămâneți în stare galbenă

În cartea sa fundamentală, Principles of Personal Defense, expertul în lupta cu armele Jeff Cooper a prezentat un sistem de coduri de culori pentru a-i ajuta pe războinici să-și evalueze mentalitatea pentru scenariile de luptă. Fiecare culoare reprezintă starea potențială de conștientizare și concentrare a unei persoane:

• ALB - Nepregatit si incapabil pentru a actiona

• GALBEN - Pregatit, in alerta dar relaxat. Starea in care trebuie noi sa fim!

• PORTOCALIU - Alert pentru un posibil pericol. Pregatit sa actioneze.

• ROSU - Modul Actiune! Focusare pe masurile de siguranta care sunt la indemana.

• NEGRU - Panica! Corpul intra in colaps, atat fizic cat si psihic.

Pentru o conștientizare optimă a situației, Cooper recomandă să rămânem întotdeauna în starea galbenă.

Starea Galbenul este cel mai bine descrisă ca „alerta relaxată”. Nu există nicio situație specifică de amenințare, dar ai capul sus și iei împrejurimile cu toate simțurile. Majoritatea oamenilor asociază conștientizarea situațională doar cu stimularea vizuală, dar puteți afla multe despre un anumit scenariu din sunete (sau lipsa acestora) și chiar mirosuri din mediu.

Chiar dacă simțurile tale sunt ușor intensificate în Condition Yellow, este, de asemenea, important să rămâi relaxat. Adoptând o atitudine calmă, nu vă veți atrage atenție inutilă. Dacă arăți nerăbdător și capul se rotește frenetic în timp ce scanezi împrejurimile, oamenii te vor observa. În plus, a rămâne relaxat vă asigură că vă mențineți o concentrare deschisă, ceea ce vă permite să primiți mai multe informații despre ceea ce se întâmplă în jurul vostru. Cercetările arată că atunci când devenim nervoși sau stresați, atenția noastră se îngustează, determinându-ne să ne concentrăm pe doar câteva lucruri odată. Prin urmare, o concentrare îngustă ne poate face să pierdem detalii importante din mediul nostru.

Ridicați-vă privirea de pe smartphone, deschideți ochii, urechile și nasul și scanați-vă calm mediul pentru a înțelege ce se întâmplă.

Pe lângă faptul că rămâneți în starea galbenă, iată câteva sfaturi pentru a vă îmbunătăți abilitățile de observație:

Pune-te într-o poziție pentru o observație optimă. Pentru a obține o conștientizare eficientă a situației, trebuie să fiți capabil să observați cât mai mult posibil din mediul înconjurător. Poziționarea în locuri obstrucționate va inhiba fluxul de informații care intră. De exemplu, un obstacol s-ar putea să vă împiedice să vedeți un tip rău intrând într-un teatru sau un restaurant. De asemenea, nu ai ochi în ceafă, așa că nu poți vedea ce se întâmplă în spatele tău.

Așa că ori de câte ori intri într-un mediu, pune-te într-o poziție care să-ți permită să vezi cât de mult poți. Din experienta mea dobandinta in Ministerul Afacerilor Interne si diferite contracte in mediul privat, recomand să găsești un loc unde să poți vedea toate sau majoritatea punctelor de ieșire și care să îți permită să stai cu spatele la perete. Această poziție te pregătește să faci o evadare rapidă și elimină posibilitatea de a nu vedea o amenințare care se materializează în spatele tău.

Desigur, acest lucru nu este posibil în toate situațiile. Nu ai prea mult control asupra mesei la care te așează o gazdă de restaurant într-o noapte plină și probabil că ai avea o mulțime de priviri ciudate dacă ai sta cu spatele într-un colț în timp ce aștepți sa vina mancarea. Așa că faceți tot posibilul în circumstanțele date. În acel restaurant aglomerat, s-ar putea să nu ai controlul asupra locației mesei, dar poți alege locul pe care îl iei. Alege scaunul care îți oferă cea mai bună vedere de la masa ta.

Orientati-va: linii de bază, obiective și planuri de acțiune

A fi mai atent nu este suficient pentru a stăpâni conștientizarea situației. Trebuie să știi ce cauți și apoi să pui acele informații în context, astfel încât să aibă sens și să devină operaționale.

Acest pas oferă trei lucruri care ne ajută să obținem conștientizarea situației: 1) linii de bază și anomalii pentru mediul nostru particular, 2) modele mentale ale comportamentului uman pe care ar trebui să le căutăm și 3) planuri de acțiune în funcție de observațiile noastre.

Stabiliți o linie de bază oriunde ați merge

Fiecare mediu și persoană are o linie de bază. O linie de referință este ceea ce este „normal” într-o situație dată și va diferi de la persoană la persoană și de la mediu la mediu. De exemplu, situația de referință la o cafenea mică va presupune, de obicei, ca oamenii să citească o carte sau să lucreze la computer sau să vorbească în tonuri reduse cu prietenii lor. Linia de bază la un concert rock ar fi muzică tare și oameni care privesc scenă în timp ce fie sar în sus și în jos pe muzică, fie își legănează trupurile în ritm.

Stabilim linii de bază, astfel încât să putem identifica anomaliile. Potrivit lui Patrick Van Horne, expert în conștientizarea situației, instructor al sistemului Marine Combat Profiling și autor al cărții Left of Bang, „Anomaliile sunt lucruri care fie nu se întâmplă și ar trebui, fie care se întâmplă și nu ar trebui.” Anomaliile sunt ceea ce ne direcționează atenția pe măsură ce ne înconjurăm și pe care trebuie să ne concentrăm pentru a obține conștientizarea situației.

Deci primul pas în orientarea noastră este să stabilim linii de bază, astfel încât să ne putem îndrepta atenția către anomalii. Cum facem asta din mers? Van Horne sugerează să îți pui mental aceste întrebări de fiecare dată când intri într-un mediu nou:

Întrebări de bază: Ce se întâmplă aici? Care este starea generală a locului? Care este activitatea „normală” la care ar trebui să mă aștept aici? Cum se comportă majoritatea oamenilor aici de cele mai multe ori?

Întrebare anomalie: Ce ar face pe cineva sau ceva să iasă în evidență?

Clustere comportamentale de căutat

Incapacitatea noastră de a acorda atenție tuturor deodată face imposibilă obținerea unei conștientizări complete a situației. Mintea umană poate gestiona doar un numar limitat de informații la un moment dat. Astfel, în domeniul siguranței personale, unde lucrurile se desfășoară rapid și secundele sunt adesea diferența dintre viață și moarte, modul în care ne îndreptăm atenția este primordial.

Așadar, trebuie să ne concentrăm pe câteva lucruri odată care oferă cel mai mult profit pentru atenția noastră. Și facem asta, susține Van Horne, bazându-ne pe euristică. Euristicele sunt scurtături mentale rapide și murdare de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor pe care mintea noastră le folosește pentru a înțelege lucrurile atunci când informațiile minime sunt disponibile și timpul este limitat. Deciziile luate din euristică nu sunt întotdeauna perfecte, dar, în contextul siguranței tale personale, sunt de obicei suficient de bune.

În Left of Bang, Van Horne prezintă șase domenii ale comportamentului uman pe care Marine Combat Profilers le folosesc pe câmpul de luptă pentru a determina rapid dacă cineva este un prieten sau un inamic. Cea mai importantă categorie de indicii este ceea ce el numește kinezică, o zonă de comportament care implică limbajul corpului conștient și subconștient al oamenilor.

În domeniul kinezicii, trei grupuri de limbaj corporal sunt de interes deosebit pentru conștientizarea situațională. Acestea sunt: ​​comportamentul dominant/supus, comportamentul confortabil/incomodat și comportamentul interesat/neinteresat.

1. Dominanță/comportament supus. În general, majoritatea oamenilor încearcă să se înțeleagă cu ceilalți, așa că, în cea mai mare parte, oamenii acționează în moduri acomodative și supuse. Van Horne scrie că comportamentul dominant „este o expresie a răspunsului de luptă al sistemului limbic” și se manifestă adesea prin „gesturi și posturi care fac o persoană să pară mai mare pentru a intimida indivizii „mai mici” spre supunere”. Mai mic vs. mai mare aici nu se aplică doar dimensiunii fizice, ci se referă și la pozițiile relative de putere.

Deoarece majoritatea oamenilor se înțeleg, comportamentul dominant constituie adesea o anomalie, iar persoana care îl afișează merită mai multă atenție. Dacă cineva acționează într-o manieră îndrăzneață, autoritară sau dominatoare, nu înseamnă neapărat că este o amenințare; contextul contează. Te-ai aștepta ca un șef să acționeze dominant în raport cu angajații lor, iar angajații să se supună șefului lor, dar să vezi un comportament extrem de dominant manifestat de un client față de un angajat nu este la fel de comun. Este ceva la care trebuie să fii cu ochii in patru.

2. Comportament confortabil/inconfortabil. Majoritatea oamenilor vor arăta relativ confortabil în majoritatea situațiilor. Gândiți-vă la o călătorie cu autobuzul sau cu metroul - pasagerii par în general destul de relaxați în timp ce se uită pe fereastră sau citesc o carte. Dacă cineva arată inconfortabil, aceasta este o anomalie care merită o atenție suplimentară, dar nu înseamnă că este neapărat o amenințare. Ar putea fi necăjiți pentru că au întârziat la serviciu sau poate că au auzit vești proaste despre o rudă. Din nou, este doar ceva pe care să-ți ții ochii.

Van Horne spune că o manifestare obișnuită de comportament inconfortabil pe care îl veți vedea de la indivizi este că își verifică spatele. Acesta este momentul în care o persoană se uită peste umăr pentru a vedea ce este în spatele ei sau, în general, își scanează împrejurimile. Oamenii care se simt confortabil, în general, nu fac asta pentru că nu simt nicio amenințare. Deci, dacă vezi un tip care se uită mult peste umăr atunci când ar trebui să stea depărtat, aceasta este o anomalie care ar trebui să-ți atragă atenția.

Acum, evident, „a-ți verifica spatele este ceva ce fac și băieții buni conștienți de situație. Dacă o faci bine, nu ar trebui să fie vizibil pentru alții, dar este nevoie de practică, iar un tip cu capul pe un pivot ar putea fi încă verde. Dar până nu verificați asta prin observații suplimentare, fiți suspicios.

Pe de altă parte, cineva care se comportă confortabil atunci când toți ceilalți sunt incomozi ar fi o anomalie. Una dintre modalitățile prin care forțele de ordine au reușit să identifice bombardierii maratonului din Boston a fost că au observat în filmările de supraveghere că bărbații păreau relativ calmi în timp ce toți ceilalți alergau în panică. Motivul pentru care păreau calmi a fost pentru că știau că explozia avea să se întâmple și, prin urmare, nu au fost surprinși de ea, în timp ce toți ceilalți au fost luati prin surprindere.

3. Comportament interesat/neinteresat. Majoritatea oamenilor nu acordă atenție mediului lor. Sunt prea prinși în propriile lor gânduri sau orice ar fi ceea ce fac. Deci, indivizii care își manifestă interes pentru o anumită persoană sau obiect de care majoritatea oamenilor nu ar fi interesați reprezintă o anomalie care merită o observație suplimentară.

Aceste trei grupuri de limbaj corporal stabilesc linii de bază pentru fiecare situație în care ne aflăm și ne permit să ne îndreptăm atenția limitată către lucruri care sunt potențial mai importante și/sau periculoase. Dacă comportamentul unei persoane în aceste grupuri se potrivește cu linia de bază pentru acea circumstanță particulară, le puteți ignora aproape. Dacă comportamentul lor nu se potrivește cu linia de bază, sunt o anomalie și ar trebui să le observați mai îndeaproape.

Alți indicatori de amenințare comportamentală

Pe lângă cele trei grupuri kinezice de mai sus, Marine Combat Profilers sunt învățați să caute alte câteva comportamente care s-ar putea aplica și situațiilor civile:

• Mâinile agitate. Ofițerii militari și de aplicare a legii verifică de obicei mâinile mai întâi asupra oricărei persoane cu care se angajează. Aceasta din două motive. În primul rând, „verificarea mâinilor unei persoane asigură că persoana respectivă nu ține o armă și nu se pregătește să lovească”, scrie Van Horne. În al doilea rând, mâinile semnaleaza adesea intenții nefaste ascunse. Persoanele care ascund ceva ce nu doresc să fie descoperit, cum ar fi un pistol, un cuțit sau un obiect furat, „vor atinge sau mângâie adesea acea zonă de pe corp unde este ascuns acel obiect, ca și cum ar fi pentru a se asigura că obiectul nu a fost pierdut sau este încă ascuns vederii.”

• „Acționează natural.” Este dificil să „acționezi natural” atunci când nu ești complet concentrat pe ceea ce ar trebui să faci cu adevărat. Oamenii care „acţionează natural” vor părea distraşi şi îşi vor exagera prea mult sau sub-exagerează mişcările. Insurgenții din Afganistan vor încerca adesea să se comporte ca niște fermieri, când de fapt încearcă să colecteze informații despre patrulele militare americane. Marine Combat Profilers sunt instruiți să caute acești „fermieri” care par să se străduiască prea mult.

Aveți un plan de acțiune bazat pe ceea ce observați

Îți vizitezi cafeneaua preferată și un tip rău cu o armă decide să vină și el. Dar pentru că ai urmat principiile de mai sus, ești primul care îl vede ca pe o amenințare. Grozav. Dar ce ai de gând să faci în privința asta? Secundele contează aici. Nu ai timp să formulezi un plan bine gândit. În plus, stresul evenimentului vă va încurca gândirea și luarea deciziilor.

Pe lângă faptul că vă puneți întrebările de bază și anomalie de fiecare dată când intrați într-un mediu, Van Horne vă sugerează să vă puneți o a treia întrebare: „Ce aș face dacă aș vedea o anomalie?” Cu alte cuvinte, veniți cu un plan de acțiune.

Deci, să revenim la exemplul cafenelei. Să presupunem că anomalia pentru care doriți să creați un plan de acțiune este „tipul vine cu o armă”. Cel mai bun curs de acțiune în acest scenariu depinde de câteva lucruri. Și a ști care sunt acele câteva lucruri necesită să fii conștient de situație. Dacă tâlharul a intrat pe ușa din față și te afli aproape de ieșirea din spate, cea mai bună acțiune ar fi să folosesti imediat pe ușa din spate.

Stabileste linia de bază. Caută anomalii. Fa-ti un plan.

La asta se reduce conștientizarea situațională.

Conștientizarea situațională ca tactică preventivă

Animalele sunt creaturi de oportunitate. De obicei, vor ataca o altă creatură doar dacă par vulnerabile. Leii vor urmări gazele mai tinere, mai bolnave sau mai bătrâne, deoarece sunt mai ușor de prins. Același lucru este valabil și cu oamenii. De obicei, criminalii merg după o persoană care pare vulnerabilă, indiferent dacă victima este mai slabă din punct de vedere fizic sau pur și simplu va fi ușor de luat prin surprindere.

Practicarea conștientizării situaționale ajută în mare măsură să nu arăți ca o țintă ușoară. Când ești în oraș, fii atent. Scoate-ți nasul din smartphone. Când te întorci la mașină noaptea, ai cheile la îndemână și scanează constant împrejurimile. Cu cât arăți mai puțin vulnerabil, cu atât este mai puțin probabil ca cineva să iti faca rau.

Iată un alt sfat pentru a nu arăta ca o victima: ține asupra ta pe timp de noapte o lanterna tactica. In ziua de azi putem gasii o multime de lanterne tactica de calitate, indeajuns de mici incat sa intre intr-un buzunar si indeajuns de solide incat sa poti lovii cu ele la nevoie.

Practica, Practica, Practica

Conștientizarea situațională este o mentalitate pe care trebuie să o cultivi în mod intenționat. Vrei să ajungi la punctul în care este doar ceva ce faci fără să te gândești la asta. Pentru a ajunge la acest punct, trebuie să-l exersați în mod regulat. Începând de astăzi, reamintiți-vă în mod conștient să căutați puncte de intrare/ieșire ori de câte ori intrați într-o clădire nouă. Începeți să observați oamenii și să stabiliți linii de bază și să generați posibile anomalii în timp ce sunteți la serviciu, la sală sau la o întâlnire. Și apoi începeți să veniți cu planuri de acțiune cu privire la ceea ce ați face în acea situație specifică dacă vedeți o posibilă amenințare. Nu fi paranoic, doar fii atent! Fă asta zi de zi, iar conștientizarea situației nu va fi ceva la care trebuie să te gândești în mod intenționat, ci doar ceva ce faci în mod natural.